Invidia este actiunea indreptata impotriva posesiei altora si, cu cat aproapele poseda mai mult, cu atat aceasta patima creste si da nastere la ura, manie si crima. Invidia isi are originea in mandrie. Ea il face pe om sa dezvolte afirmarea personala fara a tine seama de propria valoare. Cand esti cuprins de invidie, nu exista dorinta de a te asemana cu aproapele sau de a-l depasi. Cel care este stapanit de aceasta patima, asteapta caderea celui pe care il invidiaza. Astfel, am putea spune ca invidia sfarseste in momentul in care il vezi pe cel fericit, nefericit. Numai dupa ce moare persoana invidiata, purcede in a o lauda. Asadar, invidiosul este dusman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute. N-am inteles niciodata oamenii care se invidiaza,dar de ce o fac ?de ce se uita unul la altul cu dusmanie?de ce?ce le-am facut sa se uite urat la mine,tine,ei … ca am eu o casa mai mare cu piscina decat a lor,sau masina ultimul tip?De ce nu sunt “invidiosi” ca merg la Biserica?de ce nu sunt” invidiosi” ca fac milostenie?Poate asa ar fi si ei mai darnici n-ar mai fi atat de zgarciti si totodata invidiosi pe ce au altii…Dar vedeti,oamenilor nu le place “invidia”aceasta de a merge la Biserica,a face milostenie sau a impartasii cuvinte frumoase semenilor,ci dimpotriva cuvinte urate,nervosi ca semenii au mai mult decat el si asa mai departe.Viata nu ne rezerva la toti aceleasi principii cum nu ne rezerva aceeasi soarta.Hai sa incercam sa nu mai fim atat de rai,atat de invidiosi pe cei ce au si sa intelegem ca tot ce este din punct de vedere material in cer nu o sa luam nimic, mai degraba sa avem din punct de vedere spiritual cat mai multe ca asa putem avea in cer mult mai multe decat avem acum pe pamant…dar oare de ce sa ne mira???,invidia sau mandria este din vremea primilor copii ai lui Adam si a Evei,e vorba de Cain si Abel cand era invidios ca tatal il iubeste mai mult decat pe celalalt.

Iata ce spune Sfantul Tihon din Zadonsk despre omul mandru,sau invidios: “ca cel mandru, voind sa se inalte deasupra celorlalti, nu poate rabda sa fie cineva la aceeasi masura cu sine sau chiar mai sporit si, ca atare, este nemultumit de inaltarea aceluia; iar cel smerit nu poate pizmui, fiindca isi vede si isi recunoaste neputinta, iar pe ceilalti ii socoteste mai vrednici decat el insusi . Drept aceea nici nu este nemultumit pentru darurile lor”. Cel smerit are mintea purificata si apreciaza nu numai meritele sale, ci le recunoaste si pe cele ale aproapelui.

Sfantul Grigoerie Teplogul ne marturiseste ca invidia este cel mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda.

Inchei aici spunand ca trebuie  sa vedem toate cate are semenul nostru ca pe niste daruri ale lui Dumnezeu.